Cancer la colon

Colita ulcerativă este o afecțiune inflamatorie ulcerativă cronică, localizată la nivelul mucoasei colonice, caracterizată cel mai frecvent prin diaree sanguinolentă. Pot apărea simptome extraintestinale, în special artrita.
Riscul pe termen lung de cancer de colon este ridicat. Diagnosticul se bazează pe colonoscopie. Tratamentul constă în 5-AAS, corticosteroizi, imunomodulatoare, antibiotice, anticitokine și, ocazional, intervenție chirurgicală.
Colita ulcerativă debutează inițial la nivelul rectului . Poate rămâne localizată la nivelul rectului (rectita ulcerativă) sau se poate extinde proximal, uneori afectand întregul colon. Rareori, poate implica cea mai mare parte a colonului în acelasi timp.
Inflamația afectează mucoasa și submucoasa, existând o delimitare exact între tesutul afectat și cel sănătos. Dar în boala severa este afectat și stratul muscular.
Colita fulminanta apare când extensia transmurală a ulceratiei duce la aparitia ileusuluisi peritonitei . Colonul iși pierde tonusul muscular și se dilată într-un interval de cateva ore sau zile.

Semnele și simptomele colitei ulcerative

– Diaree sangvinolentă care poate contine mucus
– Durere abdominală
– Scaune imperioase și dureroase
– Febră
– Pierdere ponderală
– Dureri articulare
– Leziuni cutanate
De obicei , un puseu începe insidios, cu senzație imperioasă de defecație, crampe moderate în abdomenul inferior și prezentă de sânge și mucus în scaun.
Dacă ulcerația se extinde proximal , scaunele devin mai moi, rar pacientul poate avea 10 scaune pe zi, adesea cu crampe severe și tenesme rectale suparatoare, care nu înceteaza nici noaptea. Scaunele pot fi apoase , pot conține mucus si frecvent sunt alcatuite aproape în întregime din sange și puroi. În cazurile grave, pacientii pot sângera timp de câteva ore suficient pentru a fi nevoie de transfuzie de urgenta.
Simptomele sistematice, mai frecvente la colita ulcerativa severă, includ :
– stare generală alterată
– febră
– anemie
– anorexie și scăderea în greutate
Manifestările extraintestinale sunt mai frecvente atunci cand simptomele sistematice sunt prezente.

Diagnostic

Este sugerat prin semne și simptome tipice, în special când sunt însoțite de manifestări gastrointestinale sau de o anamneză a crizelor similare anterioare.
Colita ulcerativă este adeseori depistată în timpul unei proceduri denumită colonoscopie , în timpul căreia un tub subtire și felxibil , de care este atasată o camera de luat vederi , este introdus în colon.
Dacă țesuturile sunt inflamate , pereții intestinali vor sângera chiar și la atingeri ușoare cu colonoscopul. O mostră tisulara poate fi prelevată de la nivelul ariei bolnave pentru analize (biopsie). O procedură similară denumită sigmoidoscopie flexibila , poate fi efectuata în locul colonoscopiei. Aceasta examinează doar partea terminală a colonului. Analizele sanguine sau radiografiile pot fi de asemenea efectuate.
Totuși, atât inspectia vizuală cât și biopsia pot fi nespecifice, pentru că există foarte multe aspecte care se suprapun în diferite tipuri de colite.
Testele de laborator trebuie efectuate pentru a evalua anemia, hipoalbuminemia și anomaliile electrolitice.
Examenul radiologic nu este diagnostic, dar uneori evidentiaza modificări. Radiografiile abdominale standard apreciază edemul mucoasei, dispariția haustrelor, absenta bolurilor fecale formate în segmentul intestinal afectat.
Clisma baritata evidențiază modificari similare, deși mult mai clar, și poate, de asemenea, demonstra prezența ulceratiilor, dar nu trebuie efectuată în timpul unui puseu acut.
Semnele radiologice și distribuția segmentară sunt mai sugestive pentru ischemia intestinală sau posibil pentru colita Crohn decat pentru colita ulcerativa.
Medicul poate sugera examinarea periodică a colonului, cu prelevarea de biopsii din tesutul colonic pentru a identifica modificarile sugestive pentru cancer. În cazul în care astfel de modificări sunt identificate , o opțiune este îndepartarea colonului pentru a preveni cancerul.

Tratament

Scopul tratamentului este să controleze procesul inflamator, să amelioreze semnele și simptomele și să prevină complicațiile.
Evitarea fumatului și legumelor crude limitează traumatismul mecanic al mucoasei inflamate a colonului și produce o ameliorare simptomatică.
Un regim alimentar fară lapte asigură o ameliorare , dar nu trebuie continuat in caz de esec. Loperamid 2,0 mg de 2-4 ori pe zi este indicat pentru formele ușoare de diaree; dozele orale mai mari ( 4 mg dimineata si 2 mg dupa fiecare scaun) pot fi necesare în caz de diaree intensă.
Principalele medicamente utilizate în tratamentul colitei ulcerative sunt agentii antiinflamatori . Sulfasalazina (Azulfadine) este folosită în caz de acutizari minore ale bolii și pentru menținerea remisiilor. Mesalamina(Asacol, Rowasa ) , Olsalazina (Dipentum) și Valsalazita ( Colazal) sunt derivati de sulfasalazină și conțin ingredientul activ 5-ASA.
Aceste medicamente pot fi utilizate dacă nu puteți tolera sulfasalazina sau această este ineficientă. Mesalamina este disponibilă și sub formă de supozitoare sau clisme.

Colita ulcerativa moderata sau extensivă: pacientii cu inflamație proximal de flexura splenică sau colita stangă ce nu raspund la agentii topici trebuie să primeasca o formula orala de 5-AAS adaugata la clismă cu 5-AAS.
Doze crescute cu corticosteroizi sunt folosite în caz de simptome mai grave; dupa 1-2 saptamani , doza zilnica se reduce cu 5-10 mg saptamanal.
Corticosteroizii sunt de obicei rezervați pentru cei cu semne și simptome mai severe , deoarece aceste medicamente pot provoca mai multe efecte secundare cum sunt umflarea fetei, acnee, pilozitatea facială excesivă , transpirații nocturne , insomnie , iritabilitate și hiperactivitate.
Dacă procesul inflamator este localizat la nivelul rectului, o clisma cu corticosteroizi poate fi utila pentru suprimarea inflamației și atenuarea semnelor și simptomelor.
Aproximativ 25-40% dintre persoanele cu colita ulcerativă necesită tratament chirurgical la un moment dat. Tratamentul chirurgical este adeseori necesar atunci când boala nu răspunde la tratamentul medicamentos sau determina aparaiția complicațiilor severe. Riscul de cancer poate fi și el o indicație pentru tratamentul chirurgical.
După aproximativ 10 ani , riscul de cancer de colon crește, mai ales când colita afectează cea mai mare parte a colonului sau tot colonul.
Operația cel mai frecvent efectuată este excizia completă a colonului și a rectului, cu anastomoza ileo-anală.
Colectomia de urgența este indicată în caz de hemoragie masivă, colita toxică fulminantă sau perforație. Colecatomia subtotală cu ileostomie si abandonare a bontului rectosimoidian sau fistula mucoasă este de obicei procedeul preferat deoarece o interventie chirurgicală mai extinsă nu poate fi tolerată de majoritatea pacineților în stare critică.
Intervenția chirurgicală electivă este indicată în displazia mucoasei confirmată de doi anatomopatologi, în cancerul confirmat, în toate stenozele simptomatice, în întarzierea creșterii la copii sau, cel mai frecvent, în boala cronica rebelă ce conduce la invaliditate sau dependenta de corticosteroizi.
Procedura de elecție la pacientii cu functie sfincteriana normala este rectocolectomia reconstructiva cu anastomoza ileoanala. Acest procedeu creează un rezervor pelvin sau punga din ileonul distal, care se conecteaza la anus. Poate aparea o reactie inflamatorie a pungii dupa aceasta procedura la aproximativ 50% dintre pacienti.
Problemele fizice și afective impuse de orice tip de rezecție colică trebuie depistate și trebuie luate măsuri ca pacientul să primească toate sfaturiile practice și sprijinul psihologic de care are nevoie atat înainte , cât și după operație.
Nu a fost identificat nici un aliment care să inrautațească sau sa amelioreze colita ulcerativă , deși este cel mai bine să evitati alimentele care agraveazaă semnele și simptomele bolii.