Cancer la colon

Polipii colonici sunt formațiuni de dimensiuni mici, care cresc în colon și care pot sângera uneori.
Majoritatea polipilor pot fi asimptomatici, cu excepția unei sângerări minime, care de obicei este acuta. Cel mai important risc este de malignizare;
Majoritatea cancerelor de colon îsi au originea într-un polip adenomatos benign. Tumorile benigne (necanceroase) ale intestinului gros sunt frecvente.
Polipii se localizează pe mucoasa colonului și de obicei nu produc semne și simptome.
Polipii pot fi sesiili sau pediculați, de dimensiuni variabile. Incidenta oscilează între 7 si 50% ; procentajul cel mai crescut il au polipii foarte mici (polipi hiperplazici sau adenoame) găsiți la autopsie.

Tipuri de polipi colonici

La nivelul colonului pot fi intalnite mai multe varietati de polipi:

• Polipii hiperplazici

Este cel mai frecvent tip de polip, care de obicei are mai puțin de 0,5 cm în diametru, dar dacă se dezvoltă la peste 1 cm diametru ar trebui îndepărtați și examinați pentru a vă asigura că nu sunt maligni sau precanceroși.

• Polipii adenomatoși

Polipii adenomatoși (adenoamele) sunt de asemenea destul de frecvenți.
Sunt clasificati în trei clase pe baza caracteristicilor lor microscopice: tubulari, tubulo-viloși și viloși. Riscul de malignizare a polipului adenomatos la momentul descoperiri este legat de dimensiunea lui, de tipul histologic și de gradul displaziei. Acesti polipi sunt cei mai periculoși , trebuie indepărtați pentru a preveni transformarea lor în cancer. Indepărtarea lor se face prin colonoscopie și poate adeseori trata cu succes cancerul.

• Polipii inflamatori

Se consideră ca sunt produși în urma leziunilor sau în urma inflamației învelișului intern al colonului, cum se întamplă de exemplu în colita ulcerativă. Sunt rari și de obicei nu prezintă un risc semnificativ pentru sănatate. Ei se observă în colita ulcerativa cronică și în boala Crohn a colonului.

• Polipii juvenili

Sunt rari și tind să apară în timpul copilăriei , deoarece irigația lor sanguină nu ține pasul cu dezvoltarea lor, autoamputându-se la pubertate. Acești polipi pot fi incepartati cu usurinta în timpul unei colonoscopii. Polipii juvenili multipli au un risc crescut de malignizare. Polipii juvenili și alții asemanatori asociati cu sindromul Peutz-Jeghers reprezintă o boală moștenită.

Sindromul Peutz-Jeghers – este o afecțiune congenitală autosomala dominantă, caracterizată prin prezența de polipi hamartomatosi la nivelul stomacului, intestinului subțire și colon.

• Polipii ereditari

Majoritatea polipilor care se produc la nivel colonic nu sunt ereditari.
Există o afecțiune care duce la apariția polipilor colonici și care este considerată ereditară, denumită polipoza adenomatoasă familială( PAF).
Polipoza adenomatoasă familială este o afecțiune ereditară caracterizată prin prezența de numeroși polipi colonici și care se transformă malign pană la vârsta de 40 de ani. Acești polipi pot fi asimtomatici sau pot produce sangerare rectală. De obicei afecțiunea se produce în timpul adolescenței.
PAF conduce inevitabil la cancer de colon . Afecțiunea este responsabilă pentru aproximativ 1% din toate cazurile de cancer colorectal. Imediat ce diagnisticul este confirmat se recomandă îndepartarea întregului colon.
Este necesară examinarea rudelor de sange începand de la o varstă relativ tanară (10-12 ani ) astfel încat să poată fi evaluate și tratate corespunzător.

Simptome și diagnostic

Majoritatea polipilor sunt asimptomatici . Rectoragia , de obicei ocultă și rareori masivă, este semnul cel mai frecvent.
Colicile, durerile abdominale sau ocluzia pot fi semnele unor tumori voluminoase.
Diagnosticul se pune, de obicei, prin colonoscopie . Clisma baritată, de obicei cu dublu contrast, este eficientă , dar se preferă colonoscopia deoarece polipii pot fi excizati în timpul procedurii. Colonoscopia completă este obligatorie chiar daca leziunea este gasită prin sigmoidoscopie cu endoscop flexibil.
În funcție de tipul de polipi depistati, medicul poate recomanda verificări periodice sau excizia lor.

Profilaxie și tratament

Aspirina si inhibitorii COX-2 pot fi utili în prevenirea formarii de noi polipi la pacienții cu polipi sau cancer de colon. Polipii trebuie înlaturați cu o ansă diatermica sau cu o pensă de biopsie electro-chirurgicală în timpul colonoscopiei totale. Excizia în totalitate este în special importantă pentru adenoamele viloase voluminoase care au un risc mare de malignizare.

Tratamentul ulterior depinde de histologia polipului.
Mulți polipi sunt îndepartați în momentul în care sunt detectați , deoarece acest lucru eliminî șansa ca ei să se malignizeze vreodată. Dacă tumora nu poate fi îndepartată în timpul colonoscopiei, chirurgia minim invazivă poate fi necesară. Pentru indivizii cu polipoza ereditară , probabilitatea de a face cancer colorectal se apropie de 100% în jurul varstei de 40 de ani. În cazul acesta medicii probabil vor recomanda ca întregul colon sa fie îndepartat pentru a preveni cancerul.
La pacientii cu invazie profundă fară o linie de demarcație netă de rezecție la nivelul pedicului polipului sau cu o tumoră slab diferențiată trebuie să se practice o rezecție segmentară a colonului. Deoarece invazia muscularei mucoasei ofera acces la vasele limfatice ,crescând astfel riscul metastazelor ganglionare, pacientul trebuie evaluat ulterior .
Metodele de supraveghere după polipectomie sunt controversate. Sunt recomandate două examene anuale ale întregului colon prin colonoscopie sau clismă baritată în cazul în care colonoscopia totală este imposibilă.
Daca două examene anuale sunt negative , colonoscopia este recomandată ulterior la fiecare 2-3 ani.