Archive for iunie, 2013

Colectomia - procedura si recuperare 9

Colectomia – procedura si recuperare

Procedura de colectomieColectomia este prezentată ca fiind procedura chirurgicală prin care se elimină colonul, parțial sau total.
Colonul , denumit și intestinul gros, este un organ care are forma unui tub, componentă a sistemului digestiv.
Colectomia poate fi utilizată pentru tratarea bolilor sau prevenirea acestora și a afecțiunilor colonului.
Există diferite tipuri de intervenții chirurgicale, de colectomiei :
– colectomie totală – implică îndepartarea întregului colon
– colectomie parțială sau subtotal – implică eliminarea doar a unei porțiuni din colon
– hemicolectomie – implică eliminarea parții drepte sau stângi a colonului
– proctocolectomia – implică indepartarea atat de colon cat și de rect.

Colectomia necesită de regulă proceduri de reatașare a porțiunilor care rămân din tubul digestiv și care vor contribui la eliminarea rezidurilor din corpul unei persoane.
Chirurgul va elimina porțiuniile colonului care sunt canceroase, precum și o altă porțiune mai mică pe fiecare parte a parții canceroase și unii ganglioni limfatici din apropiere. Celelalte părți ale colonului sunt apoi atașate unele de altele.

Procedura tradițională este o colectomie deschisă , în care o incizie lungă se face pe abdomen pentru a da chirurgului acces adecvat la colon.
Forma nouă de colectomie este o colectomie laparoscopică asistată, în care sunt făcute doar incizii mici si este introdusă o cameră video mică într-una dintre incizii pentru a ajuta chirurgul să vada zona de lucru.

Utilizarea

Utilizarea colectomiei pentru prevenirea și tratarea bolilor și a conditiilor care afecteaza colonul:
– sângerări care nu pot fi controlate – sângerarea severă de la nivelul colonului poate necesita intervenție chirurgicală pentru eliminarea porțiunii afectate de colon.
– obstrucție intestinală – un colon blocat este o urgență care poate necesită colectomie totală sau parțială , în funcție de situație.
– cancerul de colon – cancerul în stadiu incipient poate necesita îndepartarea doar a unei mici porțiuni din colon. Tipul de colectomie se va face in funcție de stagiul cancerului la colon.
– colita ulcerativă – medicul ar putea recomanda o colectomie totală dacă medicamentele nu sunt de ajutor pentru a controla semnele și simptomele.
Colectomia poate fi, de asemenea, o opțiune în cazul în care se constată modificări precanceroase în timpul unei colonoscopii.
– diverticulita – medicul poate recomanda intervenția chirurgicală pentru a elimina porțiunile afectate de colon în cazul în care reapare diverticulita sau daca apar complicații ale diverticulitei.
– chirurgie preventivă – daca există un risc foarte ridicat de cancer de colon ca urmare a formării de mai mulți polipi precancerosi , vă puteți supune unei colectomii totale pentru a preveni cancerul în viitor. Colectomia poate fi o opțiune pentru persoanele cu afecțiuni genetice mostenite care cresc riscul de cancer de colon, cum ar fi polipoza adenomatoasa familiala sau sindromul Lynch.

Riscurile de procedură

Colectomia este în general considerată ca o procedură destul de sigură și exista rareori complicații majore. Totusi, ca orice intervenție chirurgicală , se desfașoară unele riscuri posibile. Asigurați-vă înainte de procedură că discutați cu medicul orice problemă de îngrijire a sănătații.
Unele riscuri posibile ale colectomiei includ:

  •  hemoragie internă
  • infecție
  • hernie
  • țesut cicatricial
  • blocajul de intestine
  • o scurgere în cazul în care intestinele sunt cusute împreună
  • leziuni ale organelor din apropiere

Pacientul va petrece o perioadă destul de îndelungata în spital, în această perioada va fi monitorizat cu atenție în vederea vindecării sistemului digestiv. În funcție de starea generală de sanatate , bolnavul poate petrece în spital o perioadă de la o saptamană la cateva zile.

Pregătirea pentru colectomie

Medicul poate solicita bolnavului:
– să înceteze administrarea anumitor medicamente , care ar putea crește riscul apariției complicațiilor în timpul intervenției chirurgicale.
– este important ca instestinele să fie goale atunci când se efectuează interventia chirurgicală.
Trebuie urmate instrucțiunile medicului cu pivire la schimbările de dieta și consumul de lichide.
– o zi sau doua înainte de procedură , medicul de familie vă poate oferi o pregatire a intestinului, care include lavative și clisme.
– administrarea de antibiotice – în anumite cazuri, medicul va prescrie antibiotice pentru a prevenii infecțiile
– înainte de a merge la spital , pacinetul va face baie sau duș , pentru a diminua șansele contactării unor infecții cu germeni care pot fi întalniți la nivelul pielii. Este posibilă recomanadarea unui săpun special sau antibacterian din partea medicului.
– Vi se va face anestezie generală înainte de operație, si veți fi complet adormit în timpul procedurii.
– Chirurgul va face o taietură lungă pe abdomen în cazul în care efectueaza o colectomie deschis sau mai multe incizii mici, pentru o colectomie laparoscopica asistata.
-Cele două capete deschise ale colonului vor fi atasate
-Ganglionii limfatici din apropierea locului de cancer vor fi de asemenea indepartati. Chirurgii elimina de multe ori cel putin 12 dintre acesti ganglioni limfatici.
-Odata ce chirurgia este completă , incizia abdominală este închisă.
După ce colonul a fost îndepartat sau refăcut, chirurgul îl va reconecta la sistemul digestiv pentru a permite organismului sa elimine fecalele.
Opțiunile pot include:
– reîntregirea parților rămase din colon prin intermediul unei proceduri numita anastomoză. Ca urmare acestei tehnici, scaunul se va putea elimina din corp, la fel ca înainte;
– atașarea colonului la o deschizatura creată în abdomen. Astfel, materiile fecale vor părasi corpul prin intermediul acestei deschideri. Există posibilitatea ca pacientul să i se aplice un mic săculeț în partea exterioară a stomacului, acesta deține rolul de a colecta continuțul scaunului. Această operațiune poate fi permanentă sau temporară;
– conectarea intestinului subțire la anus – Chirurgul poate folosi o parte din intestinul subțire pentru a crea o pungă care va fi atașată la anus (anastomoza ileoanala). Prin aceasta modalitate, materiile fecale vor putea fi expulzate în mod normal, chiar dacă dupa aceea pacientul va avea scaune moi în fiecare zi. Ca parte a acestei proceduri, pacientul ar putea fi supus unei ileostomii temporare.
Înainte de intervenție, chirurgul îi va prezenta bolnavului opțiunile și vor alege împreună varianta optimă.

După colectomie

Pacientul va fi mutat la secția de terapie intensivă pentru o atentă monitorizare, acest lucru se întâmplă imediat după procedura de colectomie. Daca nu apar semen de complicații, în scurt timp, pacientul va fi mutat în camera de spital unde își va continua convalescența, până când își va redobândi funcția intestinală.
Se vor administra substanțe nutritive prin intermediul unei perfuzii intravenoase. După aceea se va trece mai întâi la lichide clare, urmate de introducerea treptată a unor alimente mai solide.
Dacă intervenția chirurgicală a implicat o colestomie sau ileostomie cu atașarea intestinului la abdomen, personalul medical va instrucțiuni pacientului pentru a putea să-și schimbe punga în care se vor colecta materiile fecale. Bolnavul se poate simți slăbit în primele zile.
După părasirea spitalului , este nevoie de câteva săptămâni de recuperare la domiciliu.
Medicul va oferi pacientului si/sau familiei toate informațiile necesare perioadei post-recuperatorie pentru ca în scurt timp acesta să se poată reîntoarce la rutina normală.

iunie 28, 2013 in Tratament cancer de colon
Colita ulcerativă 9

Colita ulcerativă

Colita ulcerativă este o afecțiune inflamatorie ulcerativă cronică, localizată la nivelul mucoasei colonice, caracterizată cel mai frecvent prin diaree sanguinolentă. Pot apărea simptome extraintestinale, în special artrita.
Riscul pe termen lung de cancer de colon este ridicat. Diagnosticul se bazează pe colonoscopie. Tratamentul constă în 5-AAS, corticosteroizi, imunomodulatoare, antibiotice, anticitokine și, ocazional, intervenție chirurgicală.
Colita ulcerativă debutează inițial la nivelul rectului . Poate rămâne localizată la nivelul rectului (rectita ulcerativă) sau se poate extinde proximal, uneori afectand întregul colon. Rareori, poate implica cea mai mare parte a colonului în acelasi timp.
Inflamația afectează mucoasa și submucoasa, existând o delimitare exact între tesutul afectat și cel sănătos. Dar în boala severa este afectat și stratul muscular.
Colita fulminanta apare când extensia transmurală a ulceratiei duce la aparitia ileusuluisi peritonitei . Colonul iși pierde tonusul muscular și se dilată într-un interval de cateva ore sau zile.

Semnele și simptomele colitei ulcerative

– Diaree sangvinolentă care poate contine mucus
– Durere abdominală
– Scaune imperioase și dureroase
– Febră
– Pierdere ponderală
– Dureri articulare
– Leziuni cutanate
De obicei , un puseu începe insidios, cu senzație imperioasă de defecație, crampe moderate în abdomenul inferior și prezentă de sânge și mucus în scaun.
Dacă ulcerația se extinde proximal , scaunele devin mai moi, rar pacientul poate avea 10 scaune pe zi, adesea cu crampe severe și tenesme rectale suparatoare, care nu înceteaza nici noaptea. Scaunele pot fi apoase , pot conține mucus si frecvent sunt alcatuite aproape în întregime din sange și puroi. În cazurile grave, pacientii pot sângera timp de câteva ore suficient pentru a fi nevoie de transfuzie de urgenta.
Simptomele sistematice, mai frecvente la colita ulcerativa severă, includ :
– stare generală alterată
– febră
– anemie
– anorexie și scăderea în greutate
Manifestările extraintestinale sunt mai frecvente atunci cand simptomele sistematice sunt prezente.

Diagnostic

Este sugerat prin semne și simptome tipice, în special când sunt însoțite de manifestări gastrointestinale sau de o anamneză a crizelor similare anterioare.
Colita ulcerativă este adeseori depistată în timpul unei proceduri denumită colonoscopie , în timpul căreia un tub subtire și felxibil , de care este atasată o camera de luat vederi , este introdus în colon.
Dacă țesuturile sunt inflamate , pereții intestinali vor sângera chiar și la atingeri ușoare cu colonoscopul. O mostră tisulara poate fi prelevată de la nivelul ariei bolnave pentru analize (biopsie). O procedură similară denumită sigmoidoscopie flexibila , poate fi efectuata în locul colonoscopiei. Aceasta examinează doar partea terminală a colonului. Analizele sanguine sau radiografiile pot fi de asemenea efectuate.
Totuși, atât inspectia vizuală cât și biopsia pot fi nespecifice, pentru că există foarte multe aspecte care se suprapun în diferite tipuri de colite.
Testele de laborator trebuie efectuate pentru a evalua anemia, hipoalbuminemia și anomaliile electrolitice.
Examenul radiologic nu este diagnostic, dar uneori evidentiaza modificări. Radiografiile abdominale standard apreciază edemul mucoasei, dispariția haustrelor, absenta bolurilor fecale formate în segmentul intestinal afectat.
Clisma baritata evidențiază modificari similare, deși mult mai clar, și poate, de asemenea, demonstra prezența ulceratiilor, dar nu trebuie efectuată în timpul unui puseu acut.
Semnele radiologice și distribuția segmentară sunt mai sugestive pentru ischemia intestinală sau posibil pentru colita Crohn decat pentru colita ulcerativa.
Medicul poate sugera examinarea periodică a colonului, cu prelevarea de biopsii din tesutul colonic pentru a identifica modificarile sugestive pentru cancer. În cazul în care astfel de modificări sunt identificate , o opțiune este îndepartarea colonului pentru a preveni cancerul.

Tratament

Scopul tratamentului este să controleze procesul inflamator, să amelioreze semnele și simptomele și să prevină complicațiile.
Evitarea fumatului și legumelor crude limitează traumatismul mecanic al mucoasei inflamate a colonului și produce o ameliorare simptomatică.
Un regim alimentar fară lapte asigură o ameliorare , dar nu trebuie continuat in caz de esec. Loperamid 2,0 mg de 2-4 ori pe zi este indicat pentru formele ușoare de diaree; dozele orale mai mari ( 4 mg dimineata si 2 mg dupa fiecare scaun) pot fi necesare în caz de diaree intensă.
Principalele medicamente utilizate în tratamentul colitei ulcerative sunt agentii antiinflamatori . Sulfasalazina (Azulfadine) este folosită în caz de acutizari minore ale bolii și pentru menținerea remisiilor. Mesalamina(Asacol, Rowasa ) , Olsalazina (Dipentum) și Valsalazita ( Colazal) sunt derivati de sulfasalazină și conțin ingredientul activ 5-ASA.
Aceste medicamente pot fi utilizate dacă nu puteți tolera sulfasalazina sau această este ineficientă. Mesalamina este disponibilă și sub formă de supozitoare sau clisme.

Colita ulcerativa moderata sau extensivă: pacientii cu inflamație proximal de flexura splenică sau colita stangă ce nu raspund la agentii topici trebuie să primeasca o formula orala de 5-AAS adaugata la clismă cu 5-AAS.
Doze crescute cu corticosteroizi sunt folosite în caz de simptome mai grave; dupa 1-2 saptamani , doza zilnica se reduce cu 5-10 mg saptamanal.
Corticosteroizii sunt de obicei rezervați pentru cei cu semne și simptome mai severe , deoarece aceste medicamente pot provoca mai multe efecte secundare cum sunt umflarea fetei, acnee, pilozitatea facială excesivă , transpirații nocturne , insomnie , iritabilitate și hiperactivitate.
Dacă procesul inflamator este localizat la nivelul rectului, o clisma cu corticosteroizi poate fi utila pentru suprimarea inflamației și atenuarea semnelor și simptomelor.
Aproximativ 25-40% dintre persoanele cu colita ulcerativă necesită tratament chirurgical la un moment dat. Tratamentul chirurgical este adeseori necesar atunci când boala nu răspunde la tratamentul medicamentos sau determina aparaiția complicațiilor severe. Riscul de cancer poate fi și el o indicație pentru tratamentul chirurgical.
După aproximativ 10 ani , riscul de cancer de colon crește, mai ales când colita afectează cea mai mare parte a colonului sau tot colonul.
Operația cel mai frecvent efectuată este excizia completă a colonului și a rectului, cu anastomoza ileo-anală.
Colectomia de urgența este indicată în caz de hemoragie masivă, colita toxică fulminantă sau perforație. Colecatomia subtotală cu ileostomie si abandonare a bontului rectosimoidian sau fistula mucoasă este de obicei procedeul preferat deoarece o interventie chirurgicală mai extinsă nu poate fi tolerată de majoritatea pacineților în stare critică.
Intervenția chirurgicală electivă este indicată în displazia mucoasei confirmată de doi anatomopatologi, în cancerul confirmat, în toate stenozele simptomatice, în întarzierea creșterii la copii sau, cel mai frecvent, în boala cronica rebelă ce conduce la invaliditate sau dependenta de corticosteroizi.
Procedura de elecție la pacientii cu functie sfincteriana normala este rectocolectomia reconstructiva cu anastomoza ileoanala. Acest procedeu creează un rezervor pelvin sau punga din ileonul distal, care se conecteaza la anus. Poate aparea o reactie inflamatorie a pungii dupa aceasta procedura la aproximativ 50% dintre pacienti.
Problemele fizice și afective impuse de orice tip de rezecție colică trebuie depistate și trebuie luate măsuri ca pacientul să primească toate sfaturiile practice și sprijinul psihologic de care are nevoie atat înainte , cât și după operație.
Nu a fost identificat nici un aliment care să inrautațească sau sa amelioreze colita ulcerativă , deși este cel mai bine să evitati alimentele care agraveazaă semnele și simptomele bolii.

iunie 26, 2013 in Factori de risc | boli adiacence cancerului de colon
Polipoza Adenomatoasă Familială (PAF) 6

Polipoza Adenomatoasă Familială (PAF)

Polipoza Adenomatoasa Familiala (PAF)Polipoza adenomatoasă familială este o afecțiune ereditară caracterizată prin prezența de numeroși polipi colonici și care se transformă malign pana la vârsta de 40 de ani. Pacienții sunt de obicei asimptomatici , dar pot avea un test pozitiv pentru hemoragie ocultă în scaun. Diagnosticul se pune prin colonoscopie și testare genetică. Tratamentul constă în colectomie.

Polipoza adenomatoasă familială face parte din marea familie a sindroamelor de polipoză gastro-intestinală din care reținem :
sindromul Gardner , sindromul Turcot, sindromul Peutz-Jeghers , sindromul Gorlin, boala Cowden etc.
Polipoza adenomatoasă familială este o boala autosomal dominantă, în care mai mult de 100 de polipi adenomatoși tapeteaza colonul și rectul.
Este o boală rară , a carei evoluție spre cancer colorectal este aproape o regulă. Incidența cancerului colorectal este evaluata la aproximativ 80% din formele manifestate clinic de PAF și doar la 9% la rudele asimptomatice.
Afecțiunea apare la 1 din 8.000-14.000 de persoane. Polipii sunt prezenți la 50% dintre pacineti pâna la vârsta de 15 ani și la 95% pâna la vârsta de 35 de ani. Transformarea malignă apare înaintea vârstei de 40 de ani la aproape toți pacineții netratați. De asemenea, pacintii pot prezenta manifestări extracolonice variate (în trecut numite sindromul Gardner), atât beligne , cat și maligne. Polipoza adenomatoasă familială este o boală ereditară , cu transmitere autozomal dominantă, ceea ce înseamnă că un părinte afectat poate transmite boala la jumatate din descendentii săi. Boala este determinată de mutațiile genei APC (adenomatosis polyposis coli), situată pe cromozomul 5q21-22.

Simptome, semne și diagnostic

Manifestările clinice ale polipozei adenomatoasă familială pot aparea într-o combinație extrem de variabilă și cu grade de severitate diferite.
Majoritatea pacienților sunt asimptomatici , dar poate aparea rectoragia, de obicei ocultă. Diagnosticul se pune atunci când sunt descoperiți 100 de polipi la colonoscopie. Pacienții diagnosticați trebuie testați genetic pentru a indentifica mutațiile specifice, care trebuie căutate și la rudele de gradul unu. Dacă nu se poate face testarea genetică , rudele de gradul unu trebuie urmărite și investigate anual pentru sigmoidoscopie începand cu varsta de 12 ani, reducandu-se frecvența cu fiecare decadă. Dacă până la vârsta de 50 de ani nu se indentifică nici un polip , frecvența testării trebuie să fie aceeași ca în cazul persoanelor cu risc mediu.
Simptomele de debut constau în : dureri abdominale recurente uneori cu veritabile crize de subocluzie intestinală , paloare (anemie feriprivă), rectoragii, diaree.
În timp, tabloul clinic poate asocia și alte manifestări:
– Osteoamele mandibulare și maxilare apar la peste 90% din cazuri și sunt considerate ca semn predictiv de polipoză adenomatoasă familială.
– Hipertrofia congenitală a epiteliului pigmentar retinian, se constată la 55-90% din cazuri.
– Dintii supranumerari sau neerupti pot aparea la 33% din cazuri.
– Osteoamele si tumorile desmiode (5 – 10% ).
Copiii ai căror parinți au PAF trebuie investigați pentru hepatoblastom de la naștere până la vârsta de 5 ani, prin determinare anuală a nivelului seric al fetoproteinei si, eventual, ecografie hepatică.
Diagnosticul polipozei adenomatoasa familiala se sprijină pe criterii clinice nespecifice, endoscopice, imagistice și pe testele genetice.
Diagnosticul poate fi dificil de realizat în stadiile initiale ale bolii, la purtătorii asimptomatici și la bolnavii cu APC de novo. Astfel, toți bolnavii cu simptomatologie clinică sugestivă, proveniți sau nu din familii cu această boala, vor fi evaluați după urmatorul protocol:
– irigografia cu dublu contrast. Necesită pregatire cu clisme evacuatorii
– ecografia transabdominală, hidrosonografia și ecoendoscopia
– videocapsula endoscopica – permite un inventar complet al polipilor digestivi
– CT spiral – permite reconstructia colonului
– testarea genetică – stabiliște localizarea mutației la nivelul genei APC.
Trebuie reținut că nu toate persoanele cu PAF sau HNPCC prezintă mutații APC specifice , iar siguranța testului genetic nu atinge 100%. Un test genetic pozitiv pentru mutatia APC nu semnifică dezvoltarea obligatorie a cancerului colorectal, dar creste semnificativ riscul pentru aceasta boala. Un test genetic negativ pentru mutatia APC reduce riscul dezvoltarii cancerului colorectal la cel întalnit in populația generală.

Tratament

Colectomia trebuie efectuata odată cu punerea diagnosticului. Rectocolectomia totală, fie cu ileostomie, fie cu rectomie mucozala și pouch ileal, elimină riscul de cancer. Dacă se efectuează colectomie subtotală( excizia extinsa a colonului , cu pastrarea rectului) cu anastomoza ileorectală, bontul rectal trebuie inspectat la fiecare 3 pana la 6 luni, noii polipi trebuie excizați sau cauterizați.
Aspirina sau inhibitorii COX-2 pot inhibă formarea de noi polipi.
Dupa colectomie , pacienții trebuie să beneficieze de endoscopie de tract GI superior la fiecare 6 luni timp de 4 ani, în funcție de numărul polipilor (dacă există) în stomac și duoden. De asemenea, se recomandă un examen fizic al tiroidei și, dacă este posibil, o ecografie tiroidiană.

Tratamentul medical se va baza pe urmatoarele măsuri:
– administrarea unei alimențatii sărace în grăsimi și bogată în fibre vegetale
– suplimentarea alimentației cu calciu , vitamina C și vitamina E
– antiinflamatoarele nonsteroidiene-Sulindac( APO-Sulin , Clinoril)
– inhibitorii ciclooxigenazei-2 (COX-2) , sub formă de Celecoxib (Celebrex).

Tratament chirurgical

La bolnavii cu polipi adenomatosi reduși sau absenti la nivel rectal se recomandă colectomie subtotală cu anastomoza ileo-rectala. Formele de polipoză adenomatoasă familială cu adenomatoza vor beneficia de colectomie completă.

iunie 25, 2013 in Factori de risc | boli adiacence cancerului de colon
Polipii colonici simptome și tratament 10

Polipii colonici simptome și tratament

Polipi coloniciPolipii colonici sunt formațiuni de dimensiuni mici, care cresc în colon și care pot sângera uneori.
Majoritatea polipilor pot fi asimptomatici, cu excepția unei sângerări minime, care de obicei este acuta. Cel mai important risc este de malignizare;
Majoritatea cancerelor de colon îsi au originea într-un polip adenomatos benign. Tumorile benigne (necanceroase) ale intestinului gros sunt frecvente.
Polipii se localizează pe mucoasa colonului și de obicei nu produc semne și simptome.
Polipii pot fi sesiili sau pediculați, de dimensiuni variabile. Incidenta oscilează între 7 si 50% ; procentajul cel mai crescut il au polipii foarte mici (polipi hiperplazici sau adenoame) găsiți la autopsie.

Tipuri de polipi colonici

La nivelul colonului pot fi intalnite mai multe varietati de polipi:

  • Polipii hiperplazici

Este cel mai frecvent tip de polip, care de obicei are mai puțin de 0,5 cm în diametru, dar dacă se dezvoltă la peste 1 cm diametru ar trebui îndepărtați și examinați pentru a vă asigura că nu sunt maligni sau precanceroși.

  • Polipii adenomatoși

Polipii adenomatoși (adenoamele) sunt de asemenea destul de frecvenți.
Sunt clasificati în trei clase pe baza caracteristicilor lor microscopice: tubulari, tubulo-viloși și viloși. Riscul de malignizare a polipului adenomatos la momentul descoperiri este legat de dimensiunea lui, de tipul histologic și de gradul displaziei. Acesti polipi sunt cei mai periculoși , trebuie indepărtați pentru a preveni transformarea lor în cancer. Indepărtarea lor se face prin colonoscopie și poate adeseori trata cu succes cancerul.

  • Polipii inflamatori

Se consideră ca sunt produși în urma leziunilor sau în urma inflamației învelișului intern al colonului, cum se întamplă de exemplu în colita ulcerativă. Sunt rari și de obicei nu prezintă un risc semnificativ pentru sănatate. Ei se observă în colita ulcerativa cronică și în boala Crohn a colonului.

  • Polipii juvenili

Sunt rari și tind să apară în timpul copilăriei , deoarece irigația lor sanguină nu ține pasul cu dezvoltarea lor, autoamputându-se la pubertate. Acești polipi pot fi incepartati cu usurinta în timpul unei colonoscopii. Polipii juvenili multipli au un risc crescut de malignizare. Polipii juvenili și alții asemanatori asociati cu sindromul Peutz-Jeghers reprezintă o boală moștenită.

Sindromul Peutz-Jeghers – este o afecțiune congenitală autosomala dominantă, caracterizată prin prezența de polipi hamartomatosi la nivelul stomacului, intestinului subțire și colon.

  • Polipii ereditari

Majoritatea polipilor care se produc la nivel colonic nu sunt ereditari.
Există o afecțiune care duce la apariția polipilor colonici și care este considerată ereditară, denumită polipoza adenomatoasă familială( PAF).
Polipoza adenomatoasă familială este o afecțiune ereditară caracterizată prin prezența de numeroși polipi colonici și care se transformă malign pană la vârsta de 40 de ani. Acești polipi pot fi asimtomatici sau pot produce sangerare rectală. De obicei afecțiunea se produce în timpul adolescenței.
PAF conduce inevitabil la cancer de colon . Afecțiunea este responsabilă pentru aproximativ 1% din toate cazurile de cancer colorectal. Imediat ce diagnisticul este confirmat se recomandă îndepartarea întregului colon.
Este necesară examinarea rudelor de sange începand de la o varstă relativ tanară (10-12 ani ) astfel încat să poată fi evaluate și tratate corespunzător.

Simptome și diagnostic

Majoritatea polipilor sunt asimptomatici . Rectoragia , de obicei ocultă și rareori masivă, este semnul cel mai frecvent.
Colicile, durerile abdominale sau ocluzia pot fi semnele unor tumori voluminoase.
Diagnosticul se pune, de obicei, prin colonoscopie . Clisma baritată, de obicei cu dublu contrast, este eficientă , dar se preferă colonoscopia deoarece polipii pot fi excizati în timpul procedurii. Colonoscopia completă este obligatorie chiar daca leziunea este gasită prin sigmoidoscopie cu endoscop flexibil.
În funcție de tipul de polipi depistati, medicul poate recomanda verificări periodice sau excizia lor.

Profilaxie și tratament

Aspirina si inhibitorii COX-2 pot fi utili în prevenirea formarii de noi polipi la pacienții cu polipi sau cancer de colon. Polipii trebuie înlaturați cu o ansă diatermica sau cu o pensă de biopsie electro-chirurgicală în timpul colonoscopiei totale. Excizia în totalitate este în special importantă pentru adenoamele viloase voluminoase care au un risc mare de malignizare.

Tratamentul ulterior depinde de histologia polipului.
Mulți polipi sunt îndepartați în momentul în care sunt detectați , deoarece acest lucru eliminî șansa ca ei să se malignizeze vreodată. Dacă tumora nu poate fi îndepartată în timpul colonoscopiei, chirurgia minim invazivă poate fi necesară. Pentru indivizii cu polipoza ereditară , probabilitatea de a face cancer colorectal se apropie de 100% în jurul varstei de 40 de ani. În cazul acesta medicii probabil vor recomanda ca întregul colon sa fie îndepartat pentru a preveni cancerul.
La pacientii cu invazie profundă fară o linie de demarcație netă de rezecție la nivelul pedicului polipului sau cu o tumoră slab diferențiată trebuie să se practice o rezecție segmentară a colonului. Deoarece invazia muscularei mucoasei ofera acces la vasele limfatice ,crescând astfel riscul metastazelor ganglionare, pacientul trebuie evaluat ulterior .
Metodele de supraveghere după polipectomie sunt controversate. Sunt recomandate două examene anuale ale întregului colon prin colonoscopie sau clismă baritată în cazul în care colonoscopia totală este imposibilă.
Daca două examene anuale sunt negative , colonoscopia este recomandată ulterior la fiecare 2-3 ani.

iunie 24, 2013 in Factori de risc | boli adiacence cancerului de colon, Traind cu cancerul de colon, Tratament cancer de colon
Remedii naturiste pentru cancerul la colon 13

Remedii naturiste pentru cancerul la colon

Una din cele mai bune moduri de a preveni și trata cancerul de colon este pe bază de plante naturiste.
Multe plante conțin antioxidanți , compuși , vitamine și minerale care ajută la prevenirea și tratarea cancerului de colon.
Unele dintre cele mai bune plante pentru a preveni și trata cancerul de colon sunt: rocoina (chickweed), rădăcina de șofran(curcuma), usturoiul, ceapa, trifoiul roșu, urzica, rozmarinul, ghimbirul, pătrunjelul, oregano și busuiocul.

Rocoina (chickweed)

– Este o plantă foarte bună pentru tratarea și prevenirea cancerului de colon, aceasta calmează inflamația în colon si înlatură grăsimile din organism cauzatoare de cancer la colon.

De asemenea previne și încetinește creșterea de polipi pe colon, ajută pentru a da un impuls pe cale naturală sistemului imunitar , astfel încat vindecarea se face într-un mod natural.

Radacina de șofran (curcuma)

– Este un condiment foarte bun , dovedit a avea activități anti-microbiene și anti-inflamatorii semnificative. Se ia în considerare utilizarea acestuia în tratamentul de polipi și a cancerului de colon.

Din ultimele cercetari arată că se pot micșora tumorile de cancer și inhiba cresterea alimentării cu sange a tumorilor. Are beneficii de protecție a ficatului ca și antioxidant puternic și a depășit mai multe medicamente anti-inflamatorii , fără efecte secundare în cercetare.

Usturoiul și ceapa

– Ambele conțin cantități mari de fibre, alicina și alte fitochimicale care ajută la menținerea colonului sănătos și puternic cu efect uimitor în tratarea cancerului de colon. Ajută la reducerea inflamațiilor , detoxifierea colonului, scapă colonul de substanțe chimice nocive , bacterii și paraziți, micșoreaza tumorile și polipii, inhibă celulele canceroase .

Trifoiul rosuTrifoiul roșu

– Conține genisteină , care este o substanță ce ajută la curațarea sângelui și indepartează substanțele dăunătoare din organism care cauzează cancer. Ajută organismul deoarece conține antibiotice naturale și ajută la lupta cu bacteriile care slăbesc sistemul imunitar și colonul.

UrzicaUrzica

– Este utilizată pentru prevenirea cancerului de colon deoarece ajută la reducerea stresului din organism și mentinerea sistemului imunitar puternic . Conține o cantitate mare de vitamine și minerale care ne mențin corpul sănătos.

Pătrunjelul , oregano și busuiocul

– sunt plante care conțin fitochimicale , cum ar fi quercitin , ajută la prevenirea creșterii celulelor canceroase. Aceste plante sunt benefice pentru curațarea și purificarea corpului și consolidează sistemul imunitar , este un plus în tratarea cancerului de colon .

Planta ceai verdeCeaiul Verde

– Observațiile epidemiologice arată că antioxidanții din ceaiul verde , în special EGCG sau epigallocatevhin-3-galat, apar pentru a reduce seminificativ riscul de a dezvolta cancer de colon.
Ceaiul verde provine din planta Camellia sinesis , frunzele uscate ale acestei plante sunt infuzate cu apă fierbinte pentru a produce ceaiul verde.

Semintele de inSemințele de in

– conțin acizi grasi Omega 3 , sunt bogate în fibre, vitamine și în minerale. Sunt o sursa excelentă de fitoestrogeni, reglând tulburăriile hormonale și contribuind la prevenirea cancerului de colon. Semințele de in normalizează tranzitul intestinal , dau senzația de satietate și încetinesc procesul de asimilare a grăsimilor.

iunie 20, 2013 in Tratamente naturiste cancer de colon
2023. Toate drepturile sunt rezervate.
Acasa | Politica de confidentialitate | Contact