Archive for februarie, 2013

Sigmoidoscopia și anuscopia 0

Sigmoidoscopia și anuscopia

Sigmoidoscopia este similară colonscopiei, exceptând faptul că în timpul acestei investigații medicul vă examinează doar rectul și o poțiune inferioară a colonului (colonul sigmoid), nu întregul intestin gros.

sigmoidoscopia anuscopiaSigmoidoscopia este efectuată ca și colonscopia , excepție fiind faptul că, de obicei nu sunteți sedat.

Sigmoidoscopia poate fi utilizată pentru a descoperi cauza diareei, constipației sau sângerării sau pentru a căuta polipii colonici sau cancerul.

Anuscopia și sigmoidoscopia sunt utizate pentru evaluarea simptomelor referitoare la rect și anus (de exemplu, rectoragie cu sânge strălucitor, puroi, prolaps, durere). Nu există containdicații absolute. Pacienții cu aritmii cardiace sau ischemie miocardică recentă vor amâna această procedură până când starea li se ameliorează; sau vor necesita monitorizare cardiacă. Pacienții cu boli valvulare necesită antibiotice pentru a preveni edocardita.

Examinarea zonei perinale și a rectului terminal poate fi efectuată cu un anuscop de 7 cm; a întregului rect cu un rectoscop rigid de 25 cm sau un endoscop flexibil de 60 cm; și a colonului sigmoid cu sigmoidoscopul flexibil. Sigmoidoscopia flexibilă este mult mai confortabilă pentru pacient și permite realizarea cu ușurință a fotografiilor și a recoltării probelor de țesuturi pentru biopsie. Este necesară o mare îndemânare pentru a străbate regiunea rectosigmoidiană (15 cm) fără a provoca dureri pacientului.

Sigmoidoscopia este efectuată după o clismă fosfatată pentru a goli ampula rectală. De obicei, nu este necesară medicație.Pacientul este plasat în decubit lateral stâng. După inspecția externă și tușeul rectal, instrumentul lubrifiat este inserat cu blândețe 3-4 cm dincolo de sfincterul anal. Obturatorul sigmoidoscopului rigid este îndepărtat și introducerea continuă sub vizualizare directă.

Anuscopia poate fi efectuată fără pregătire prealabilă. anuscopul este inserat pe toată lungimea sa așa cum s-a prezentat la sigmoidoscopia rigida, de obicei cu pacientul in decubit stâng. Complicațiile sunt extrem de rare.

februarie 23, 2013 in Teste cancer de colon
Clisma cu bariu - examenul radiologic cu bariu 0

Clisma cu bariu – examenul radiologic cu bariu

Clisma cu bariuExamenul radiologic cu bariu presupune utilizarea acestei substante de contrast pentru examinarea tractului gastrointestinal superior sau inferior. Atunci când este înghițit, bariul căptușește tractul digestiv superior, permițând medicului să verifice existența unor anomalii ca ulcerul, tumorile și îngustările tubului (stricturi). Pot fi evidențiate și anomaliile de motilitate ale esofagului, stomacului și intestinului subțire.

Pentru examinarea tractului gastrointestinal inferior, bariul se introduce în rect și în colon printr-o clismă. Clisma cu bariu permite vizualizarea membranei rectului, colonului și, deseori a unei porțiuni din intestinul subțire. Testul poate ajuta la diagnosticul bolilor ca polipi colorectali, cancerul colorectal, boala Crohn și colita ulcerativă.

Pregătirea 

Înainte de examinare trebuie în general să nu mâncați peste noapte. Pentru a ingera bariul, vi se va cere să beți un lichid ca varul ce poate fi aromat pentru a avea un gust mai plăcut.

Dacă vi se va face o clismă baritată, vi se va administra probabil un laxativ în seara precedentă pentru a pregăti colonul. Poate fi nevoie și de o clismă evacuatorie cu o oră sau două înainte de investigație. În cadrul clismei baritate vi se introduce bariul în rect. cu toate că veți simți nevoia de a-l elimina imediat, este important să țineți bariul înăuntru până când se termină investigația.

Procedura

După ce amestecul cu bariu căptușește și umple scobiturile tractului digestiv, se fac radiografii care evidențiază imaginea clară a formei și integrității acestor organe.

Se utilizează un fluoroscop pentru a vizualiza trecerea bariului. Acest dispozitiv folosește un ecran fluorescent pentru a converti imaginea radiologică într-o lumină vizibilă. Fluoroscopul este, de asemenea, capabil să ofere un film radiologic convențional în orice moment pe parcursul investigației.

Pentru a obțiene o imagine mai clară a stomacului, vi se poate cere să luați un praf sau o pastilă care eliberează gaz în interiorul stomacului. Gazul va produce expansiunea (dilatarea) stomacului oferind o imagine mai detaliată a acestui organ.

În timpul unei examinări cu bariu a colonului, medicul vă poate pune în diferite poziții și vă poate apăsa, palpa pe abdomen, pe măsură ce bariul circulă prin colon. Medicul va încerca să forțeze pătrunderea bariului în intestinul subțire. În anumite momente, radiologul poate introduce aer în colon pentru a obține o delimitare mai bună a pliurilor fine de la nivelul membranei acestuia. Această metodă este eficientă în mod particular pentru detectarea polipilor foarte mici și a modificărilor intestinale asociate cu colită ulcerativă sau boala Crohn.

Reacții adverse

Bariul este eliminat prin materiile fecale și produce, în general, puține reacții adverse. Poate produce constipație temporală. De aceea, se recomandă frecvent administrarea unui laxativ după examenul baritat al intestinului subțire. Clisma cu bariu este cunoscută că poate agrava ocazional colita ulcerativă sau rareori produce perforarea colonului.

Trebuie să fiți capabil să mâncați o dietă normală imediat după examinare și vi se va recomanda să beți multe lichide în restul zilei. Timp de câteva zile după test, manifestările fecale pot fi rozali sau albe prin eliminarea bariului rămas din tractul gastrointestinal.

februarie 23, 2013 in Teste cancer de colon
Colonoscopia cancer la colon - colonoscopia virtuala 0

Colonoscopia cancer la colon – colonoscopia virtuala

Colonoscopia presupune examinarea intestinului gros (colon) cu ajutorul unui endoscop. Colonoscopia este cea mai sensibilă metodă de examinare a colonului în vederea determinării existenței polipilor sau a cancerului. La personele cu risc înalt  pentru aceste boli, colonoscopia periodică poate fi foarte utilă.

Alte indicații frecvente sunt:

  • Îndepărtarea polipilor și recoltarea de probe tisulare (biopsii)
  • Depistarea unei cauze pentru o sangerare acută sau cronică și tratarea locurilor hemoragice
  • Identificarea pungilor (diverticuli) și a obstrucțiilor
  • Dilatarea zonelor de îngustare
  • Diagnosticul diferențial al bolilor intestinale inflamatorii
  • Identificarea cauzei diareei cronice

Cu o seară înainte de investigație vi se va da o soluție lichidă și un laxativ pentru curășarea colonului în vederea unei vizibilități mai bune. Chiar înainte de examinare veți primi o medicație care vă sedeazăparțial și vă ajută să vă relaxați.

În timpul rocedurii veți sta pe partea stângăși vi se va introduce aer în colon pentru o mai bună vizibilitate a pereților interiori. Puteți simți ceva crampe abdominale sau senzație de presiune  în timpul examinării, care ar trebui să se termine atunci când se scoate endoscopul.

Colonoscopia virtuală

Colonografia prin tomografie computerizată este o tehnică nouă , neinvazivă, de examinare a intestinului gros (colon). Numită frecvent colonoscopie virtuală , acest procedeu diagnostic oferă imagini bi- și tridimensionale ale colonului și rectului fără a fi nevoie de utilizarea unui endoscop sau sedare.

Înainte de examinare vi se administrează un laxativ și probabil o clismă pentru a vi se curăța colonul. Colonul este umplut cu aer prin introducerea vârfului unui mic cater doar în rect. Se obțin apoi imagini ale întregului colon cu ajutorul tomografului computerizat. Examinarea întregului colon necesită deobicei mai puțin de 10 minute.

Colonografia prin tomografie computerizată este mai confortabilă și mai rapidă decât colonoscopia tradițională. Cercetările îi compară acum eficiența cu colonoscopia tradițională.

Colonografia prin tomografie computerizată  poate identifica majoritatea polipilor ce sunt mai mari de 1 cm. Totuși, dacă se descoperă zone suspecte, tot veți avea nevoie de o colonoscopie tradițională pentru a obține mai bună vizibilitate a acesteia, a se recolta o biopsie sau pentru îndepărtarea polipilor.

Cercetătorii studiază acum cum se poate face colonografie prin tomografie computerizată fără a fi nevoie de pregătire prealabilă a colonului.

februarie 21, 2013 in Teste cancer de colon
Tratament boala Crohn 0

Tratament boala Crohn

tratament boala crohnTratamentul constă în administrarea de 5-AAs, corticosteroizi, imunomodulatoare, anticitokine, antibiotice si, frecvent, interventie chirurgicală.

Îngrijire generală

Crampele și diareea pot fi ameliorate prin administrarea por os de maxim 4 ori/zi (de preferat înainte de mese) de loperamid 2-4 mg. Astfel de tratament simptomatic este sigur, cu excepția cazurilor de colită Crohn acută, severă, care poate progresa spre megacolon toxic ca în colită ulcerativă. Mucilagile hidrofile (de exemplu, metilceluloza sau preparatele de psyllium) ajută uneori la prevenirea iritației anale prin sporirea consistenței scaunului. Alimentele bogate în fibre trebuie evitate în afecțiunile stenozante și în afecțiunile active ale colonului.

Forma ușoară până la moderată: acestă categorie include pacienții ambulatorii care tolerează aportul oral și care nu prezintă semne de toxicitate, sensibilitate, masă tumorală sau ocluzie. Acidul 5-aminosalitic (5-AAS, meselamina) este utilizat de obicei ca medicament de primă alegere, deși beneficiile lui pentru boala intestinului subțire sunt mai degrabă modeste. Pentasa este cea mai eficientă formulă pentru boala localizată la ilenoul proximal până la cel terminal; asacolul este eficient în boala lineloului distal; toate formulele sunt aproximativ la fel de eficiente în colita Crohn, cu toate ca nici unul dintre aceste preparate noi nu rivalizează cu sulfasalazina în ceea ce privește eficacitate la doze egale.

Antibioticele sunt considerate de unii specialiști tratament de primă linie, sau pot fi rezervate pentru pacienții care nu răspund la 5-AAS administrată timp de 4 săptămâni; utilizarea lor este strict epirică. Cu oricare dintre aceste medicamente tratamentul durează 8-16 săptămâni.

Pacienții cu răspuns favorabil sunt trecuți apoi pe tratament de întreținere.

Forma moderată până la gravă a bolii Crohn: pacienții fară fistule sau abcese, dar care prezintă durere semnificativă, sensibilitate, febră sau vărsături sau cei care nu răspund la tratament pentru forma ușoară de boală pot primi tratament cu coroticosteroizi, oral sau parental, în funcție de severitatea simptomelor și frecvența vărsăturilor. Prednisonul sau prednisolonul oral pot acționa mai rapid decât budesonil administrat oral, dar acesta din urmă are efecte secundare mai puține. Pacienții care nu răspund la corticosteroizi sau cei cărora au contraindicții de administrare a acestora pot primi azatioprină, 6-mercaptopurină, sau posibil metrotrexat. Infliximabul este preferat de unii specialiști ca medicament de linia a doua după corticosteroizi, dar este contraindicat în infecțiile active.

Ocluzia, fie că este datorată aderențelor sau bolii Crohn, se tratează inițial prin aspirție nazogastrică, fluide i.v. și uneori nutriție parentală. Ocluzia datorată bolii Crohn necomplicate se rezolvă în câteva zile; absența unui răspuns prompt arată complicație sau altă etiologie și necesită intervenție chirurgicală imediată.

Boala fulminantă sau abces: pacienții cu stare generală toxică, febră ridicată, vărsături persistente, apărare musculară sau masă palpabilă trebuie spitalizați pentru tratament antimicrobian și de substituție lichidiană. Abcesele trebuie drenate, fie percoantum, fie chirurgical. Corticosteroizii i.v. trebuie administrați doar când infecția a fost eliminată sau controlată. Dacă nu apare răspuns la corticosteroizi in 5-7 zile , este necesară deobicei intervenția chirurgicală.

Fistele se tratează inițial cu metronidazol și ciprofloxacină. Pacienții care nu răspund în 3-4 săptămâni pot primi un imunomodulator, cu sau fără infliximab pentru un răspuns mai rapid. Ciclosporina este o alternativă, dar fistulele recidivează frecvent după tratament. Fistulele perianale severe refractare pot necesita o colostompie temporar de derivație, dar aproape invariabil reapar după reconectare; de aceea, derivația este considerată mai mult un adjuvant al intervenției chirurgicale definitive decât ca tratament primar.

Tratament de întreținere pentru boala Crohn

Pacienții care au nevoie doar de 5-AAS pentru pentru a obține remisiunea pot urma tratamentul de întreținere cu acest medicament. Pacienții care primesc tratament acut cu corticosteroizi  sau infliximab au, in general, nevoie de azatioprină , 6- mercaptopurină sau metotrexat pentru tratament de întreținere. Pacienții cu o boală acută care răspund la infliximab, dar care nu răspund la tratament de întreținere cu antimetaboliți pot rămâne în remisiune cu doze repetate de infliximab 5-10 mg/kg la 8 săptămani interval. Monitorizarea în timpul perioadei de remisiune se realizează prin evaluarea simptomelor și teste sanguine, dar nu necesită examen radiologic sau colonscopie (alta decât cea efectuată anual de rutină pentru displazie) după 7 ani de evoluție.

Tratament chirurgical pentru boala Crohn

Chiar dacă aproximativ 70% dintre pacienți au nevoie în ultima instanță de intervenție chirurgicală, aceasta se practică întodeuna cu reținere. Este, de obicei, necesară în ocluzia intestinală renală sau în abcese și fistule netratabile. Rezecția intestinului afectat poate ameliora simptomele, dar nu vindecă boala, de aceea, boala Crohn poate recidiva chiar după rezecșia întregii zone afectate. Rata recurențelor definită prin leziuni endoscopice la locul anastomozei este > 70% la 1 an si >85% la 3 ani; rata recurențelor definite prin simptome clinice este de aproximativ 25-30% la 3 ani și 40-50% la 5 ani. În fine, o intervenție chirurgicală ulterioară este necesară în aproximativ 50% din cazuri. Totuși, rata recurențelor pare să fie scăzută de profilaxia precoce postoperatorie cu 6-mercaptopurină, metronidazol sau posibil 5-AAs. Când intervenția chirurgicală a fost impusă de complicții specifice, calitatea vieții majorității pacienților s-a îmbunătățit.

Boala Crohn - maladia Crohn sau sindromul crohn 0

Boala Crohn – maladia Crohn sau sindromul crohn

Maladia CrohnBoala Crohn este o afecțiune inflamatorie cronică transmulară care afectează cel mai frecvent ileonul distal și colonul, dar care poate fi localizată la orice nivel al tubului digestiv. Simptomele includ diaree și durere abdominală. Pot apărea abcese, fistule internale și externale și ocluzie intestinală; de asemenea se pot dezvolta simptome extraintestinale, in special artrita. Diagnosticul se bazează pe colonoscopie și examene radiologice baritate. Tratamentul constă în administrarea de 5-AAs, corticosteroizi, imunomodulatoare, anticitokine, antibiotice si, frecvent, interventie chirurgicală.

Fiziopatologie boala Crohn

Boala debutează cu inflamarea criptelor si abcese, care progresează spre micile ulcerații focale ”afroide”. aceste leziuni ale mucoasei pot evolua către ulcere longitudinale și tranzversale profunde cu edem mucos, realizând frecvent aspectul caracteristic de ”pietre de pavaj”.

Propagarea transmulară a inflamației duce la linfedem și ingroșarea peretelui intestinal. Grăsimea mezentrică se extinde în mod caracteristic pe suprafața seroasă a intestinului. Ganglionii linfatici mezentrici sunt frecvenți hipertrofici. Inflamația extinsă poate duce la hipertofie musculară, fibroză și stenoze, care produc ocluzie intestinală. Abcesele sunt frecvente, iar fistulele penerează adeseori în structurile adiacente, incluzând alte anse intestinale, vezică urinara sau mușchiul psoas; se pot extinde chiar în pielea abdomenului anterior sau flancuri. Independent de boala abdominală , fistulele și abcesele perianale apar în 1/41/3 din cazuri; aceste complicții sunt frecvent cele mai supărătoare aspecte ale bolii Crohn.

Granuloamele necazeoase se pot forma în ganglioni limfatici, peritoneu, ficat și toate straturile peretelui intestinal. Desi patognomonice, granuloamele sunt absente până la 50 % dintre pacinții cu boala Crohn. Granuloamele nu par să aibe influențe hotărâtoare asupra evoluției clinice.

Segmentele afectate ale intestinului sunt în mod caracteristic bine delimitate de intestinul normal adiacent (arii indemne) – de aici numele de eterită regională. Ileonl este afectat în aproximativ 35% din totalul cazurilor de boală Crohn (ileită); atât ileonul cât și colonul drept, sunt afectați  în aproximativ 45% din cazuri (ileocolită); și numai colonul este afectat în aproximativ 20% din cazuri (colită granulomatoasă), mare parte dintre cazuri spre deosebire de colită ulcerativă (CU), cruță rectul.

Uneori este afectat intregul intestin subțire (jejunoileită). Rareori leziunile ating stomacul, duodenul sau esofagul. În absența intervenției chirurgicale, boala nu se extinde de obicei în zonele intestinului subțire care au fost implicate la primul diagnostic.

Ristul de cancer în segmente de intestin subțire afectate este crescut. Pacienții cu afectare colonică au un risc de cancer colorectal  pe termen lung egal cu cei din colită ulcerativă, având aceeași extindere și durată a bolii.

Simptome și semne ale bolii Crohn

Semnele inițiale cele mai frecvente sunt diareea cronică cu durere abdominală, febră, anorexie și pierdere în greutate. Abdomenul este sensibil și poate fi palpată o masă sau o zonă împăstată. Hemoragia rectală macroscopică este rareori îtâlnită cu excepția bolii colonice izolate, care poate prezenta asemănări cu colita ulcerativă.

Unii pacienți se pot prezenta cu un abdomen acut care stimulează o apendicită acută  sau ocluzie intestinală. Aproximativ 1/ dintre pacienți au o afectare perianală (în special fisuri și fistule), care pot fi uneori cea mai importantă cauză și chiar singura. La copii, manifestările extradigestive sunt mai pregnante fată de cele gastro intestinale; pot fi prezentate artrita, febra de origine necunoscută, anemia sau îtârzierea în creștere iar durerea abdominală și diareea pot fi absente.

În cazul bolilor recurente, simptomele variază. Durerea este cea mai importantă și apare atât în cazul recidivei simple cât și abcesului. Pacienții cu o criză acută sau abces pot prezenta sensibilitate și apăsare musculară, precum și o stare generală toxică. Segmentele stenozate pot cauza ocluzie intestinală, cu durere colicativă, sitensie, costipație rebelă și vărsături. Aderențele postchirurgicale pot produce, de asemenea, ocluzie intestinală, care apare rapid, fără probleme de febră, durere și stare generală alterată caracteristice ocluziei din boala Crohn. O fisură enterovezicală poate produce bule de gaze în urină (pneumomaturie). Pot fi prezentate fistule cutanate. Rareori, pote apărea perforația liberă în cavitatea peritoneală.

Boala cronică produce numeroase simptome sistematice, incluzând febră, scădere în greutate, malnutriție și manifestări extraintestinale.

”Clasificarea Vienna” împarte sindromul Crohn în trei forme principale:

  1. inflamatorie primară, care după câțiva ani evoluează să fie spre
  2. primar ocluzivă sau stenotică, sau
  3. primar penetrantă sau fistulizantă.

Aceste forme clinice diferite impun abordări terapeutice diferite. Unele studii genetice sugerează o bază moleculară pentru acestă calificare.

Diagnostic maladia Crohn

Boala Crohn suspectă la orice pacient cu simptome inflamatorii sau ocluzie, dar și la pacienții fără simptomatologie digestivă semnificativă, care prezintă însă fistule sau abcese perianale, sau care au artrită, eritem nodos, febră, anemie sau (la copii) o întârziere a creșterii, inexplicabile prin altă etiologie. De asemenea un istoric familial de boală Crohn crește gradul de suspiciune. Semne și simptome similare (de exemplu durere abdominală, diaree) pot fi produse și de alte afecțiuni ale tractului gastro-intestinal.

Pacientul care prezintă un abdomen acut (fie inițial, fie recidivant) trebuie să beneficieze de un examen radiologic abdominal atât în clino- cât și în ortostatism si de o  CT (tomografie coputerizată) abdominală, care poate evidenția ocluzia, abcesele sau fistulele, precum și alte cauze ale abdomenului acut (de exemplu apendicita). Ecografia poate ajuta la excluderea patologie ginecologice la femei cu durere abdominală joasă și pelvină.

Dacă manifestările inițiale sunt mai puțin acute, radiografii seriate ale tractului gasto-intestinal superior cu studierea tranzitului intestinal sunt preferate tomografiile computerizate. Aceste examinări sunt diagnostice dacă evidențiază stricturi (semnul sforii), fistule sau separarea anselor intestinale. În cazurile discutabile, clisma baritată sau enteroscopia cu capsulă video pot vizualiza ulcrațiile superficiale aftoase și liniare. Clisma baritată poate fi efectualtă daca simptomele sunt predominat colonice (de exemplu, diaree), și poate evidenția refluxul bariului în ileonul terminal cu neregularități, noduli, rigiditate, îngroșare a peretelui și un lumen ileal îngustat. Rezultate radeoligice similare apar în cancerul de cec, carcinoidul ileal, limfosarcomul, vasculită sistemică, enterită de iradiere, TBC ileocecal și granulomulul amibian.

În cazurile atipice (de exemplu, diaree predominantă, cu durere redusă), evaluarea este similară cu cea din suspiciunea de colită ulcerativă, cu colonscopie (inclusiv bioscopie, frotiu pentru bacteriile enterice și, când este posibil, vizualizarea ileonului terminal). Endoscopia gastrului intestinal superior poate identifica implicarea gastrodudenală în boala Crohn chiar în absența unor simptome gastro-intestinale superioare.

Testele de laborator se efectueazează pentru evaluarea anemiei hipolabuminemiei și anomaliilor electrolitice; de asemenea se efectuează teste funcționale hepatice.

Anticorpii citoplasmici prinucleari antineutrofili sunt prezenți la 60 -70% dintre acienții cu colită ulcerativă și doar la 5-20% dintre cei cu maladia Crohn. Totuși aceste teste nu pot diferenția cu certitudine cele doua afecțiuni. ele au valoare incertă în caz de ”colită nedeterminată” și nu sunt recomandate pentru diagnosticul de rutină.

Prognostic pentru boala Crohn

Boala Crohn instalată este rareori vindecabilă și se caracterizează prin perioade de exacerbare și remisiuni interminabile. Unii pacienți prezintă o boală severă cu perioade frecvente, debilitatnte de durere. Totuși, grație unei terapii medicale corespunzătoare si, dacă este cazul, intervențiilor chirurgicale majoritatea pacienților cu boala Crohn evoluează bine și se adaptează cu succes. Mortalitatea legată de acestă boală este foarte scăzută.

Cancerul gastro-intestinal, inclusiv acncerul colonului și al intestinului subțire este cea mai frecventă de deces prin boala Crohn.

Vezi și  : Tratament boala Crohn

Ce este cancerul de colon? 0

Ce este cancerul de colon?

ColonColonul este o parte a sistemului digestiv, care este uneori numit şi intestinul gros. Fără colon nu am putea avea un scaun, acesta extrage apa şi sarea din alimentele digerate înainte de a fi eliminate din organism, acesta joacă şi un rol important în absorbţia de alimente şi nutrienţi.

Cancerul colorectal, cunoscut mai comun ca si cancer de colon, este foarte frecvent întâlnit şi se dezvoltă atunci când apar mutaţii celulelor din interiorul colonului (numit şi intestinul gros) . Aceste mutaţii permit unor celule să crească necontrolat şi să invadeze ţesuturile sănătoase ale colonului. Cu alte cuvinte cancerul la colon este o maladie a colonului. Cancerul rectal apre pe ultimii centimetrii ai colonului, astfel cele două afectiuni, impreună, poartă numele de cancer colorectal.

În SUA, anual se depistează 130 000 de cazuri noi, şi aproximativ 57 000 de persoane decedează din cauza acestei boli. În tările occidentale, cancerele de colon şi de rect ocupă locul al doilea ca incidenţă anuală printre noile cazuri de cancere, nefiind întrecute decât de cancerele pulmonare.

Incidenţa începe să crească în jurul vârstei de 40 de ani şi atinge un maxim între 60 şi 70 de ani. aproximativ 70% dintre cazuri au apărut la nivelul rectului şi al colonului simoid, iar 95% sunt adenocarcioame. Cancerul de colon este mai frecvent la femei, iar cancerul de rect este mai frecvent la bărbaţi. Cancerele sincroane (mai mult de unu) apar la 5% dintre pacienţi.

Cel mai frecvent, cancerul colorectal apare prin transformarea maligmă a unui polip adenomatos. Aproximativ 80% dintre cazuri sunt sporadice, iar 20% au o componentă ereditară. Factorii predispozaţi includ colita ulcerativă cronică şi colita granulomatoasă; risul de cancer creşte cu durata de evoluţie a bolii subiacente.

Grupurile populaţionale cu o incidenţă mare a cancerului de colon au o alimentaţie săracă în fibre şi bohată în proteine de origine animală, grăsimi şi carbohidraţi rafinaţi. Cu toate că alimentaţia poate conţine substanţe cancerigene, pare mai posibil ca ele să fie sintetizate ponind de la alimente, secreţii biliare sau intestinale, probabil sub acţiune bacteriană. Mecanismul exact nu este cunoscut.

Cancerul colorectal se propagă prin extensie directă în peretele intestinal, prin metastastazare ganglionară regională, prin propagare perineuronală şi prin însămânţări intraluminare.

De ce eu?

Din păcate, nu există nici un răspuns definitiv cu privire la care persoane dezvoltă cancer de colon şi care nu. Cercetările medicale pot identifica factorii de risc pentru cancerul de colon, adică cauze genetice sau de mediu care cresc şansa de a dezvolta acestă afecţiune.

Iată câtiva factori de risc ce pot doce la cancerul de colon:

  • Înaintarea în vârstă (peste 40 de ani)
  • Dieta cu conţinut de fibre scăzut şi conţinut ridicat de grăsimi
  • Polipi la colon netrataţi
  • Boli inflamatorii cronice, cum ar fi boala Crohn
  • Tutunul şi consumul excesiv de alcool
  • O istorie în familie de cancer colorectal

Simptomele cancerului de colon pot fi reduse sau inexistente, pacienţii pot fi asimptomici timp de mulţi ani. atunci cand simptomele apar, ele pot include:

  • Modificarea tranzitului intestinal(frecvenţă, caliate şi coerenţă scăzute)
  • Sângerare la scaune sau sângerare rectală
  • Scune cu mucus
  • Disconfort abdominal persistent
  • Scădere ponderală
februarie 04, 2013 in Traind cu cancerul de colon